Lecţii de viaţă
Publicat de Racul
Viata îţi dă multe lecţii de-a lungul timpului. Cu siguranţă pe multe le pierdem din vedere, pe altele le ignoram doar pentru a le învaţa mai târziu, iar pe unele le învăţăm pe loc pentru ca nu avem de ales.
Am mai învăţat si faptul că distanţa face parte dintre lucrurile care sunt relative... doi oameni care stau unul lângă altul pot fi la fel de departe ca doi oameni aflaţi la mii de km distanţă! Apropierea se face cu sufletul.
Timpul şterge doar amintirile care nu au nicio valoare. Pe cele care au contat şi vor conta le păstrează intacte.
În amintiri, oamenii pot rămâne la fel cum îi ştiai tu chiar dacă ei între timp s-au schimbat altfel decât cum sperai sau pur simplu au plecat înainte de vreme. Inima păstrează o mulţime de comori.
Mi-am dat seama că în prezentul nostru, să fi exagerat de sincer e un mare defect din cauza căruia ai multe de pierdut. Da. În schimb, cred că diplomaţia e o mare calitate, pe care tot mai puţini oameni o au.
Acum ştiu că o inimă făcută bucaţi se vindecă în timp. Ea trebuie tratată cu multe lacrimi, cu multe păreri de rau, cu multa durere, apoi cu oameni noi, cu alte zâmbete, cu alte îmbrăţişări.
Am ajuns şi la concluzia că e important să faci ceea ce îţi place. Iar daca nu ai ceva ce îţi place sa faci, trebuie să îl cauţi până îl găseşti. Altfel, iroseşti timp preţios devenind frustrat şi enervându-i pe alţii fiind atât de morocănos şi de posac.
Ştiu că e bine să fi răbdator, calm, dar eu cred că am rămas puţin în urmă la lecţia asta.
Am învăţat să mă "lupt" cu oamenii ca să rămân în picioare!
Am învăţat să mă "lupt" cu mine ca să îmbunătaţesc câte ceva.
Dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că lecţile cele mai importante le invăţăm cu ochii în lacrimi şi cu inima în genunchi. Altfel, nu le învăţăm deloc.
Am mai învăţat si faptul că distanţa face parte dintre lucrurile care sunt relative... doi oameni care stau unul lângă altul pot fi la fel de departe ca doi oameni aflaţi la mii de km distanţă! Apropierea se face cu sufletul.
Timpul şterge doar amintirile care nu au nicio valoare. Pe cele care au contat şi vor conta le păstrează intacte.
În amintiri, oamenii pot rămâne la fel cum îi ştiai tu chiar dacă ei între timp s-au schimbat altfel decât cum sperai sau pur simplu au plecat înainte de vreme. Inima păstrează o mulţime de comori.
Mi-am dat seama că în prezentul nostru, să fi exagerat de sincer e un mare defect din cauza căruia ai multe de pierdut. Da. În schimb, cred că diplomaţia e o mare calitate, pe care tot mai puţini oameni o au.
Acum ştiu că o inimă făcută bucaţi se vindecă în timp. Ea trebuie tratată cu multe lacrimi, cu multe păreri de rau, cu multa durere, apoi cu oameni noi, cu alte zâmbete, cu alte îmbrăţişări.
Am ajuns şi la concluzia că e important să faci ceea ce îţi place. Iar daca nu ai ceva ce îţi place sa faci, trebuie să îl cauţi până îl găseşti. Altfel, iroseşti timp preţios devenind frustrat şi enervându-i pe alţii fiind atât de morocănos şi de posac.
Ştiu că e bine să fi răbdator, calm, dar eu cred că am rămas puţin în urmă la lecţia asta.
Am învăţat să mă "lupt" cu oamenii ca să rămân în picioare!
Am învăţat să mă "lupt" cu mine ca să îmbunătaţesc câte ceva.
Dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că lecţile cele mai importante le invăţăm cu ochii în lacrimi şi cu inima în genunchi. Altfel, nu le învăţăm deloc.
